Obiective turistice - Vaslui

Manastirea Floresti, sat Floresti, comuna Poienesti
 
Galerii de imagini: 1 | 2 | 3
 

 Ansamblul Mănăstirii Floreşti (Simila, Florentina), sat Floreşti, com. Poieneşti, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-a-A-06798)
Mănăstirea întemeiată de Cârstea Ghenovici, mare vornic şi soţia sa, Anghelina, în secolul al XVI-lea (a.1598), a fost înnoită de urmaşii săi, Gavriliţă Costache vornicul şi fiii săi - Vasile vornicul şi Lupu vistiernicul - împreună cu Antohie Jora hatmanul, în secolul al XVII-lea (c.1686-1694) şi reclădită de egumenul Nil între 1852-1859.
După tradiţie, mănăstirea ar fi fost întemeiată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (c.1480), pe vatra veche a satului Floreşti, la cca. 4 km nord de amplasamentul actual. Şi-a luat numele de la schitul construit de către călugăriţa Florentina (Floarea) pe apa Simila (Smilna), a cărui biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” a coexistat un timp cu biserica de zid „Sf. Ilie” a mănăstirii, după cum reiese dintru-un document emis de domnul Ştefan Tomşa la 25 aprilie 1612. În 1806, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, împreună cu alţi urmaşi ai ctitorilor, a închinat aşezământul mănăstirii Esfigmen de la muntele Athos, ajungând în 1814 în subordinea Patriarhiei din Constantinopol. În 1851, deţinea moşiile: Floreştii, cu părţi înconjurătoare din Mirceştii şi Dracsenii din ţinuturile Vasluiului şi Tutovei; Laza cu cătunele şi părţile din Toporăştii şi Ivăneştii, Strâmtura şi Tămăşenii din ţinutul Vasluiului; Lungeştii, Elacul, Odaia Bursucanului, Timuleştii şi Antonia din ţinutul Tutovei; părţi din moşia Bereştii din ţinutul Covurluiului.
În 1852, în incinta mănăstirii, pe lângă biserică, turnul-clopotniţă de poartă şi palatul egumenesc, se mai aflau 20 de chilii, situate pe latura de nord. După secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, mănăstirea şi-a încetat activitatea. Lucrările, întrerupte, au fost finalizate de statul român între 1879-1901, pe baza studiilor arhitectului Burelli, biserica devenind de mir, iar palatul egumenesc, spital. Mănăstirea a fost redeschisă în 1991.
Ansamblul actual cuprinde: biserica „Sf. Ilie”, palatul egumenesc, turnul de poartă şi clopotniţa, toate purtând amprenta reconstrucţiei în manieră romantică dintre anii 1852–1859, şi zidul de incintă din 1800. Azi, în curs de restaurare, cu fonduri de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Deţine spaţii de masă şi cazare.


Biserica „Sf. Ilie” a Mănăstirii Floreşti, sat Floreşti, com. Poieneşti, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06798.01)
Biserica actuală, construită la iniţiativa egumenului Nil între 1852-1859, se află pe locul vechiului lăcaş ctitorit de către Cârstea Ghenovici, mare vornic şi soţia sa Anghelina, în secolul al XVI-lea (a.1598) şi înnoită de urmaşii săi, Gavriliţă Costache vornicul şi fiii săi - Vasile vornicul şi Lupu vistiernicul - împreună cu Antohie Jora hatmanul, în secolul al XVII-lea (c.1686-1694). Lucrările sistate după secularizarea averii din 1863, au fost finalizate de statul român, în perioada 1879-1883, la stăruinţa lui Iosif Gheorghian, episcop al Huşilor (1865 – 1879), sub conducerea arh. Burelli, ing. Gr. Palada şi Onofreo Messina. Grav avariată de cutremure, biserica a fost restaurată de Ministerul Culturii şi Cultelor, între 1992 şi 2007.
Biserica, de tip sală neogotică, sprijinită de contraforturi şi încadrată pe vest de două turnuri octogonale, are plan triconc, adaptat la cultul ortodox, absidele laterale cu trei laturi şi absida altarului pentagonală. Pereţii portanţi din cărămidă, ridicaţi pe un soclu de piatră, au o siluetă zveltă, străpunsă de o serie de deschideri în arc frânt. Ancadramentele ferestrelor şi portalul, elementele înglobate în contraforţi, friza de sub cornişă, dantelăria în arc frânt şi rozasa de pe faţada de vest din piatră traforată, contribuie la imaginea neogotică a bisericii. La interior, pronaosul este acoperit cu o boltă semicilindrică, sprijinită pe arcuri dublou şi console decorate cu motive vegetal-florale, surmontate de iniţialele ctitorului: ,,A.N.E.” (Arhimandrit Nil Esfigmenul), naosul cu o boltă pe pandantivi, iar altarul şi absidele laterale cu semicalote.
În pronaos se află icoana făcătoare de minuni: „Maica Domnului cu Pruncul”, ferecată cu argint-aurit în 1749 de către Doamna Moldovei, Ecaterina, soţia domnitorului Constantin Mavrocordat, a cărei salbă este astăzi la Muzeul Judeţean „ Ştefan cel Mare” Vaslui. Se mai păstrează amvonul, scaunul arhieresc şi iconostasul din secolul al XIX-lea, ulei pe lemn. În pridvor, sunt trei plăci de marmură, cu inscripţii, încastrate în zid în 1914: una din 1694, scrisă în chirilică, şi două din 1859, în limba greacă. Tetraevanghelul, manuscris, dăruit de ctitori în 1596, se află în custodie la Muzeul Naţional al României, iar cărţile vechi de cult la Muzeul eparhial din Huşi.


Palatul egumenesc al Mănăstirii Floreşti, sat Floreşti, com. Poieneşti, jud. Vaslui(cod LMI 2004: VS-II-m-A-06798.02)

Construit între 1852 şi 1859, de către egumenul Nil. Între 1881 şi 1992 a funcţionat ca spital. Din 1998 se află în restaurare, din fondurile Ministerului Culturii şi Cultelor.
Clădire reprezentativă, de factură clasicistă, cu două nivele şi beciuri. Planul pătrat este ordonat simetric după un ax median, marcat în faţadă printr-un decroş cu trei axe şi fronton monumental la intrarea principală de pe est. Faţadele sunt decorate cu elemente din repertoriul stilistic neoclasic (stâlpi adosaţi, bosaje, ancadramente cu deschideri în arc în plin cintru) şi romantic (friză de arcaturi, consolete, casetoane). Scară monumentală de lemn la interior şi coloane cu capitel simplu, la etaj.


Turnul de poartă şi clopotniţa Mănăstirii Floreşti, sat Floreşti, com. Poieneşti, jud. Vaslui(cod LMI 2004: VS-II-m-A-06798.03)
Ridicat între 1852-1859, pe latura de sud, la intrarea principală în incintă, de către egumenul Nil. Lucrările au fost finalizate în 1901, sub conducerea arh. Burelli, ing. Gr. Palada şi Onofreo Messina. Restaurat de Ministerul Culturii şi Cultelor, 1992-2007.
Edificiu monumental, cu turn clopotniţă în axul arcadei semicirculare a porţii şi două corpuri mai scunde, cu arcade oarbe, pe flancuri. Construcţie în stil romantic, cu faţade din cărămidă aparentă şi elemente decorative din piatră sculptată, inspirate din repertoriul medieval: rozase, friză de arcaturi, consolete, traforuri trilobate, decor în „X”, fleuroane, însemnechiriarhice (crucea, mitra şi cârja).


Zidul de incintă al Mănăstirii Floreşti, sat Floreşti, com. Poieneşti, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06798.04)

Ridicat în 1800 de egumenul Ioasaf şi întărit cu metereze între 1812-1821 de egumenul Luca. Reparat în 1916, cu piatră de pe loc, astăzi, în mare parte, surpat.
Zidul delimita, iniţial, incinta cu traseu rectangular (110 x 92 m), cu trei întreruperi: accesul principal - pe latura de sud, pe sub turnul de poartă, folosit şi astăzi; la est spre grădină; la sud-vest spre drumul satului. Este construit din piatră semiecarisată, legată cu mortar de var şi pilaştri de piatră de Floreşti, având o înălţime medie de 3 m şi o grosime de 80 cm.

Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană īn Romānia, cāt şi pentru informaţii detaliate privind aderarea Romāniei la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania.
Acest site web nu reprezintă īn mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Īntreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.